Pasarea cu o aripa... lipsa

Cultura este o pasăre cu o aripă. Cea dreaptă. Stânga este doar simulată, public.

Și ce paradox: „neatârnarea” depinde de analfabeții funcțional.

- „Să îndrazniți să spuneți, să aveți curajul....” „Există un monstru. S-o luăm de la capăt!” – Gheo POPA, Secretar de stat

- „Nu există o lege a culturii și strategie culturală.” – Alex BOUREANU, manager Teatrul Național „Marin Sorescu“, Craiova

- „Nu ne ascultă nimeni. Dar ne inregistrează...” – Virgil NIȚULESCU, manager al Muzeului Național al Țăranului Român 

„Eu sunt ministrul nr. 25” – Lucian ROMAȘCANU, Ministrul Culturii. Și a Identității Naționale – identitate națională neglijabilă (în această conferință). Deci nivel de satisfacție = 1/2 pt. mine. Și-am mai pierdut 1/2 ulterior, până la capăt.

Pasărea cu o aripă ciugulește din palma mea și crede că-s țărână. Nu știe? Ignorand –

își secătuiește sursa.

70% masă neglijabilă în România (rural și semiurban) – constat. Convinsă-s de când se tatonează și implementează în mentalul colectiv „conservați tradițiile și obiceiurile”; recuperați-vă trecutul, cultivați-vă originile... „Dumnezeu iubește lemnul și spațiile mici!” Ascundeți-vă eventual... Suntem entități paralele.

Toată lumea datorează ceva Culturii... dar Cultura, cui – ce datorează? Sieși – Ø...

„Sărăcia generală a României derivă în bună măsură din incapacitatea societăţii, a instituţiilor, a guvernanţilor de a accelera dezvoltarea ruralului. Să ai 44- 45% din populaţie în mediul rural este enorm. Să ai şi 28- 29% din populaţia ocupată în mediul rural este, din nou, enorm. Şi atunci este clar că dacă vrei să faci ceva, trebuie să te uiţi la rural în primul rând.

Problematica rurală a fost de 200 de ani, de când începe să conteze diferenţa dintre rural şi urban în România, majoră. Soluţia nu este însă pe concentrarea investiţiilor numai în rural. Acesta este un gen de soluţie-capcană care apare în România din când în când. Dacă te centrezi numai pe rural, nu ai cum să îl dezvolţi şi să măreşti calitatea vieţii oamenilor. În toată lumea, soluţia dezvoltării ruralului este în proiecte care leagă oraşul mare de rural.

Cu aproape 44% din populaţie în mediul rural, situaţia din România este comparabilă cu state precum Honduras, Azerbaidjan, China, Jamaica sau Serbia, potrivit datelor Băncii Mon­diale. La nivelul statelor Uniunii Euro­pene, ponderea populaţiei care trăieşte în mediul rural este de 25,4%, cu valori mai reduse în state cu economii dez­vol­tate precum Germania (24,9%), Franţa (20,7%) sau Marea Britanie (17,6%). În SUA, doar 18,5% din populaţie trăieşte în mediul rural, un procent similar fiind înregistrat şi în Canada“ – a explicat Dumitru Sandu, profesor la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii din Bucureşti. (în 2015; sursa: http://www.zf.ro/eveniment/saracia-romaniei-vine-din-incapacitatea-guvernelor-de-a-dezvolta-zona-rurala-de-25-de-ani-44-din-tara-traieste-la-sat-video-14919820 )

Mă regăsesc aici (la conferință) într-o discriminare pozitivă (în sfârșit am și eu șansa asta!) printre ingenioși elitiști – adică suntem o minoritate de lux cultural – dar cine ne sunt Spectatorii??? Analfabeții funcțional devin opozabili, din principiu – datorită ignorării lor cotidiene, însă subestimarea prin neglijare a clasei masei – este foarte riscantă pt. viitor.

Cultura de masă respectiv traiul de zi-cu-zi întoarse la origini – prin false convingeri sau strategii de manipulare (in)conștiente, din nevoia mai multor „speculanți” oportuniști (trădători majoritatea) – nu vi se pare periculoasă?

Să conservăm „Carul cu boi” și „Plugarii” – în brazdă?! Matei VIȘNIEC este motivat să tot adauge la „Scaunele” care l-au precedat... – din aceeași „perspectivă”: mulțimea vidă e totuși mulțime...

Cât de disperați putem fi dacă nu vedem soluția??? Curând o să vă vedeți doar voi între voi cum și scriitorii se citesc tot mai mult între ei...

Oare spectatorii / cititorii – nu depind și ei, indirect, de strategia minsterului culturii?

Aveți datoria să recuperați poporul în condiția umană, să-l cizelați și civilizați... Mai mult: sunteți chiar responsabili. Mesajul meu este delicat...

Tot așa cum există capital uman – există infrastructură spirituală – și asta-i autostrada Dvs., Distinși Artiști, Distinse Genii!

Pasărea cu o aripă nu poate zbur(d)a fără umărul meu istovit dar ea nu știe că atârnă...

In concluzie:

„Nivelul de decizie se educă!” – Carmen CROITORU (manager Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală)

Care-i aripa stângă? Căminele culturale... Si masa: identitatea națională. Adică cultura rurală – căci s-a facut distincție concretă: există două, și cealaltă-i urbană.  Și pt. că urbana e un mix de entități „de la struțo-cămilă la mamut” – „repausăm” deocamdată rurala până-i dăm de capăt celeilalte – ni s-a spus...

Cazul meu e fericit: n-am problemele niciunuia dintre Participanți. Pt. ca suntem inspirați.

Și investim. Mai trebuie să și convingem. Masa... – să coopereze. 

Foto aici: https://www.facebook.com/culturatautiimagheraus/posts/2038162856414710